Adresez tuturor cele mai calde mulțumiri și toată recunoștința în numele meu personal și al Uniunii Democrate Maghiare din România. 

Aici, la  Baia Mare – la fel ca în toată Transilvania – prin istoria școlilor noastre poate fi descrisă și înțeleasă foarte clar istoria comunității noastre. Aceasta ar putea fi povestea fiecărui nou început și, în mod constant, a reluării demersurilor pentru susținerea valorilor noastre, ori de câte ori va fi nevoie. O poveste a luptei continue pentru școlile noastre. Pentru o comunitate care nu are școală, educație solidă, viitorul său devine nesigur. Iar pentru cel care are școală, identitatea națională nu-i poate fi periclitată. 

Să ne amintim câțiva ani importanți, o serie de etape marcante ale educației în limba maghiară din Baia Mare:

1547, înființarea Schola Rivulina

1697, prima extindere majoră în urma căreia se asigură un loc stabil pentru o școală dedicată elevilor maghiari

Din 1823 aici a fost oferită elevilor, fără întrerupere, o educație civică sau ecleziastică

În 1860 a fost construită o parte a clădirii care, iată, există și azi

În 1948 statul comunist român confiscă o parte a clădirii, iar apoi 

În 1962 este naționalizată întreaga clădire, evacuându-se biserica din vechiul său lăcaș

Între 1948 și 1966 educația în limba maghiară este eliminată treptat, diminuată prin înființarea școlilor mixte

În 2003 imobilul a fost retrocedat Bisericii Reformate, însă în 1998, după eforturi îndelungate s-a reușit înființarea Liceului Teoretic „Németh László”.

Prin istoria școlii se reflectă istoria comunității locale de aproape o jumătate de mileniu, iar acum ne aflăm din nou aici, pentru a-i asigura pe toți că vom continua să purtăm această moștenire, însă acest lucru nu este suficient.

Astăzi și mâine trebuie să adăugăm continuu noile valori cu care fiecare generație trebuie să contribuie la activitatea băimărenilor care au început procesul educațional în limba maghiară.

Nu este vorba despre o lipsă de proiecte, deoarece aceasta este doar o etapă importantă în vederea construirii, dezvoltării și rezolvării problemelor noastre și nu o etapă finală.

Ce anume face ca o școală să fie bună? 

Este o întrebare adresată de părinți, profesori și, probabil, chiar și de copii, poate, însă, într-un mod ușor diferit. Și ceea ce face o școală maghiară să fie bună - completăm acum întrebarea, deoarece în concepția noastră școala este în strânsă legătură cu calitatea actului educațional și, dacă am refuza să admitem că, în special în mediul rural, ne aflăm în competiție și cu școala românească, am ascunde doar o problemă reală, de aceea noi trebuie să încercăm să fim cu mult mai buni.

Fiecare părinte și fiecare profesor, cadru didactic vrea să exploateze la maximum capacitățile copiilor și abilitățile acestora, deoarece școala reprezintă una dintre cele mai importante oportunități de asimilare a cunoștințelor - și, desigur, nu este singura.

Prin urmare, este necesar nu doar să transmitem cunoștințe, ci și să îi și învățăm cum pot transmite generațiilor următoare această cunoaștere. Aceasta ar fi competitivitatea de care are nevoie fiecare tânăr și ale cărei baze trebuie stabilite în primii ani de școală. 

În același timp, aici ei vor învăța să facă o diferență între bine și rău, să rămână sau să devină creativi. Aici vor învăța să fie flexibili și, în același timp, disciplinați, imaginativi, capabili să rezolve problemele și să colaboreze, interesați de evenimentele lumii, să fie liberi în gândire, în acțiuni și în planificarea viitorului lor, să își păstreze identitatea de maghiari și să și-o asume cu mult curaj și în contextul celor mai mari provocări.

Stimați profesori, dragi părinți și copii! 

Desigur, desigur, ar spune unii, pentru aceasta, însă, este nevoie de o politică educațională bine definită, predictibilă, ar fi necesară, la nivel social, creșterea gradului de apreciere a cadrelor didactice, însă nu doar din punct de vedere moral, ci și financiar și aș putea enumera toate problemele care se încadrează în acest capitol.

Dacă ne uităm doar la statisticile incredibile, potrivit cărora România a avut 24 de miniștri ai Educației în ultimii 27 de ani și mulți dintre ei au răscolit întregul sistem educațional, atunci aproape că nu avem nici un motiv să ne mirăm. Cu toate acestea, însă, este legitimă așteptarea conform căreia avem nevoie de un sistem educațional dedicat nevoilor elevului, bine definit, axat pe competitivitate și nu pe o serie de materii și teme de casă inutile, planuri de lecție fără sens, un sistem educațional performant și, mai ales, unul în care părinții să aibă încredere, știind că copiii lor se află pe mâini bune și într-un loc bun.

Putem susține doar proiectele de legi educaționale, reformele și schimbările care îndeplinesc aceste criterii. Nemaivorbind de faptul că realizările noastre în domeniul educației limbii materne nu pot fi compromise de niciun alt demers legislativ, nu pot fi diminuate sau anulate.

Un sistem educațional subfinanțat nu poate exista, pentru că nu poate fi nicidecum unul modern, nu poate ține pasul cu schimbările cotidiene.

Prin urmare, trebuie să cerem cu responsabilitate și curaj ca pe termen scurt, nu mai mult de 3-4 ani, șase procente din PIB să fie alocate pentru Educație.

Dar nici acest lucru nu este suficient. Este nevoie de un cadru legislativ care să fie suficient de flexibil pentru a finanța sistemul educațional și să mențină decizia administrativă cât mai aproape de comunitate.

Editarea și publicarea manualelor ar trebui, de asemenea, să fie reorganizate, deoarece, pe lângă păstrarea concurenței, ar trebui să se acorde atenție și manualelor, ca acestea să ajungă din timp în ghiozdanele copiilor, pe băncile școlilor.

Nu cred că există un alt stat în lumea civilizată atât de ineficient, care stă și privește neputincios modul în care companiile concurente se judecă în instanță chiar și ani de zile, în timp ce copiii și profesorii încep un an școlar fără un manual.

Doamnelor și domnilor, dragi prieteni!

Știu că ziua de azi este o sărbătoare care nu trebuie să fie umbrită și nimic nu trebuie să-i diminueze sau să-i altereze semnificația. Nici eu nu îmi doresc să fac asta, de aceea vă rog să nu considerați ceea ce voi spune ca fiind o intenție de a strica această atmosferă de sărbătoare. Cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre un caz din Baia Mare. Se referă însă la școala maghiară, la educația în limba maternă. 

Liceul Teoretic Romano-Catolic din Târgu Mureș a fost desființat ca entitate juridică independentă. Rea-voință, anti-maghiarism, teamă și naivitate – toate se regăsesc pe fundalul acestei aventuri. Însă nici Biserica, nici părinții, nici noi nu acceptăm această situație.

Este o dorință legitimă a comunității ca acea clădire, cândva naționalizată de comuniști, să fie restituită adevăratului proprietar. Și tot o cerere legitimă, garantată prin lege, este și faptul că acea școală, închisă în 1949 de dictatura comunistă, să funcționeze din nou. Restul sunt vorbe lipsite de sens și rea-voință.

Prin urmare, reluăm procedura de reînființare a școlii, din nou, ori de câte ori este nevoie și chiar dacă ne-au călcat în picioare noi tot ne vom ridica.

Nu poate rămâne doar la nivel declarativ faptul că multilingvismul și diversitatea culturală sunt valori europene de care trebuie să ținem cont.

Ieri am fost la Sighetu Marmației. Într-un fost oraș multilingv în care, acum un secol, au trăit împreună comunități puternice de români, maghiari, evrei, germani, ruteni și slovaci, nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost odată. Aproape toate comunitățile vechi, tradiționale au dispărut.

Noi încă mai continuăm să existăm, avem și acolo o școală și nu vrem să ajungem precum acele comunități care au fost puternice cu o sută de ani în urmă, dar în prezent nu mai există. Nu aceasta este viziunea noastră.

Și dacă tot suntem la câțiva kilometri de Transcarpatia, doresc să îmi exprim solidaritatea față de frații noștri maghiari și față de prietenii noștri români cărora statul ucrainean, acest stat care se autodefinește ca fiind european, le-a luat dreptul de a învăța în limba maternă. Prin urmare, pe lângă solidaritate, cerem președintelui Ucrainei să nu promulge această lege care încalcă drepturi, îl îndemn să fie partenerul celor care încă mai cred în viitorul european al Ucrainei.

Dragi copii, părinți și profesori! 

Vă urez mult succes în noul an școlar și doresc să vă asigur de aprecierea mea. Am încredere că, dacă avem un proiect comun, putem să acționăm împreună, astfel putem depăși toate celelalte probleme și putem avea succes.

Vă mulțumesc!