În timpul pe care îl am la dispoziție, nu voi putea să ating toate subiectele din moțiunea de cenzură. Unele probleme expuse în textul moțiunii sunt vechi, nu au legătură cu acest guvern. Altele sunt doar declarații politice sau proiecte de legi și nu acțiuni sau decizii guvernamentale.

Trebuie să recunosc, nu mică mi-a fost mirarea când am auzit că un guvern de stânga, un guvern social-democrat promite, dar nu numai promite, ci chiar și adoptă un set de măsuri fiscale neoliberale.

Reducerea cotei unice de la 16 la 10 la sută, abandonarea principiului consacrat conform căruia angajatorul și angajatul suportă, în mod solidar, contribuțiile sociale prin transferul integral al acestor contribuții de la angajator la angajat, extinderea aplicării impozitului pe cifra de afaceri la firmele cu o cifră de afaceri de până la un milion de euro pe an, cu un dezavantaj evident pentru firmele de producție cu profit mic, dar cu rulaj mare, și desigur, aș putea continua dacă timpul acordat mi-ar permite, toate acestea arată fără doar și poate, că există o planificare strategică, nu este vorba despre o greșeală, sau nu este vorba de un favor făcut școlii neoliberale.

La prima vedere am fi putut gândi că guvernul dorește transformarea României într-un paradis fiscal în interiorul Uniunii Europene cu gândul de a atrage cât mai mult capital și investiții uriașe, care vor echilibra atât pe orizontală, cât și pe verticală lumea întreprinderilor mici și mijlocii. Deci o mișcare brutală, dar pe termen mediu și lung cu efecte benefice pentru economia națională. Exemple de reușite putem găsi, deci am avea, teoretic, la ce să ne raportăm.

Însă contextul economic și social mă obligă să fiu mai prudent, pentru că această reformă fiscală conține și o doză mare de risc.

Creștere economică avem – ceea ce este foarte bine – și n-aş vrea să intru în detalii dacă această creștere se bazează mai mult pe consum sau pe producție, dacă este o creștere sănătoasă sau mai puțin sănătoasă. Cresc salariile, crește și rata de consum, crește și deficitul balanței comerciale, se apropie de 9 miliarde de euro. Creşte inflația și scad investițiile, un semn serios de îngrijorare. Și ceea ce mă pune și mai mult pe gânduri, gradul de colectare ajunge la un minim istoric, de 25 la sută. Este și din cauza scăderii TVA-lui, dar mai există și un alt motiv. Acțiunea, aproape criminală, a celor de la ANAF în 2015/2016. Sute de mii de firme s-au închis, au fost închise, radiate, distruse.

Deci, pe de o parte măsuri fiscale neoliberale, pe de altă parte niște vulnerabilități enorme.

Una din problemele cu care ne vom confrunta se află la nivelul administrațiilor locale. Și vorbim despre niște cifre astronomice în minus, mai ales la nivelul municipiilor reședință de județ și a celorlalte orașe mari și mijlocii din toate județele țării. Reducerea cotei unice de impozitare pe venit de la 16 la 10 la sută înseamnă un deficit, o scădere cu 37,5 procente a veniturilor autorităților locale. Unii deja vorbesc că ar fi vorba despre un tertip care să-i oblige pe primari să cheltuiască din economiile lor, doar că asta va însemna reducerea investițiilor, așa puține cum sunt, și la nivel local.

Alții cred că guvernul urmărește o centralizare mascată, legarea, subordonarea, înrobirea financiară a autorităților locale de guvernul central, ceea ce iarăși nu ar fi corect. Deci după angajați, autoritățile sunt cele mai afectate, pe termen scurt, de aceste măsuri fiscale. Bineînțeles, există și posibilitatea compensării. Noi propunem modificarea legislației fiscale înainte de dezbaterea bugetului pe 2018, o modificare prin care impozitul pe venit rămâne în întregime la dispoziția autorităților locale, cu o repartiție în felul următor: 66,8 la sută pentru consiliile locale, 18 la sută pentru consiliile județene şi 15,2 la sută pentru echilibrare, iar modificarea trebuie operată în Legea finanțelor publice locale și nu în Legea bugetului.

Dacă această modificare se face în Legea bugetului, rămâne o doză mare de suspiciune și o lipsă de predictibilitate, va fi un element de presiune asupra autorităților locale, fiindcă ar fi o soluție doar pentru un singur an, ceea ce nu e bine. De aceea, noi insistăm ca săptămâna viitoare proiectul de lege aflat în dezbatere la comisiile de specialitate, să fie votat.

Dar, din păcate, nici această variantă n-ar compensa toate pierderile. Guvernul trebuie să vină și cu alte mecanisme, probabil sume defalcate din TVA. Altfel, autoritățile locale vor sărăci din ce în ce mai mult, poate vor fi obligate să închidă instituții locale și servicii publice importante pentru comunități.

În același timp este nevoie de reducerea birocrației, a aparatului de stat, de foarte multe ori de stat degeaba.

Atenție! Putem echilibra pentru doi-trei ani bugetul de pensii, dar uitați-vă la cifrele statistice și, pe baza lor, și a trendului demografic și de mobilitate faceți un calcul simplu. România în anul 2030 va avea o lipsă acută de populație activă. Vom ajunge undeva sub 17 milioane de cetățeni și în jur de 4 milioane de oameni care vor munci şi vor întreține un stat din ce în ce mai mare, dar și o populație îmbătrânită. 

Doamnelor si domnilor colegi!

Opoziția bine face că depune o moțiune de cenzură. Este un instrument constituțional de control și chiar de schimbare de Guvern, în condițiile în care a pierdut alegerile de anul trecut. Pănâ aici nu este nimic interesant.

Trebuie să vă mărturisesc că nu mică mi-a fost mirarea, chiar am rămas perplex când am văzut că un partid liberal critică măsurile fiscale neoliberale adoptate de un guvern de stânga. Eu credeam că îl veți aplauda pe premier. În picioare. Până la urmă, și această defazare doctrinară se poate explica, mai ales în țara noastră, unde aproape niciodată nimic nu este exact ceea ce pare, ci cu totul și totul altceva. Totuși, dacă vrei să dai jos guvernul, vrei să găsești parteneri, vrei să fii credibil în acest demers, e musai să faci un efort puțintel mai mare. Trebuie să spui ce vei face după ce cade guvernul.

Trebuie să spui în ce direcție vrei să o duci țara. Nu este deloc rău să spui ceva palpabil și credibil și despre un eventual program de guvernare, dincolo de chestiunea deficitului sub trei la sută, transparență și mai puțină birocrație, așa, la modul general. Și trebuie să propui și un premier, e bine să știm și cine vor fi cei care vor prelua portofoliile cele mai importante. Sunt niște condiții minimale pentru a fi credibil și luat în serios. O garanție minimală că nu vom ajunge din lac în puț.

Doamnelor si domnilor!

Analizând toate acestea, din cauza motivelor prezentate nu-i putem susține pe inițiatorii moțiunii de cenzură. În același timp, suntem de acord că există multe semne de întrebare, este nevoie de multă corecție, de predictibilitate, de stabilitate și de mai multă încredere și dialog. Deci nu putem vota nici alături de coaliția de guvernare. Mai ales că ar fi extrem de bizar să votăm împotriva moțiunii noi, în situația în care ei lipsesc de la vot. Am ajuns la concluzia că ne vom abține la vot. Vom introduce ambele bile în urna neagră.