Stimați colegi parlamentari, senatori şi deputaţ!
Stimați invitați!
Doamnelor și domnilor!

Copii care s-au născut de-odată cu libertatea noastră, a cărei flacără s-a aprins în fața parohiei reformate din Timișoara și s-a răspândit în toată țara, împlinesc acum 25 de ani.

Sunt oameni tineri, unii absolvit facultatea, poate și un masterat, au deja sau sunt în căutarea unui loc de muncă, se gândesc la întemeierea unei familii, doresc să se așeze la casa lor.

Sunt tot mai atenți la ceea ce se petrece în jurul lor și vor niște răspunsuri certe, clare și ferme din partea societății, vor argumente pentru a rămâne în țară, vor o bază solidă pentru viitorul lor.

Ce putem să le oferim noi după 25 de ani de democrație mai mult  sau mai puțin originală? Trebuie să ne întrebăm: oare această democrație a crescut împreună cu ei? Putem să le oferim răspunsuri liniștitoare sau măcar acceptabile?

Nu pretexte, nu fel și fel de scuze percum că am fi încă în căutarea unui drum al nostru, experimentăm încă diferite forme ale existenței în societate, experimente care, într-o eventualitate sau din inerție, duc și la un soi de dezvoltare.

Astăzi nu le putem servi aceleași pretexte femeilor tinere și bărbaților tineri care au împlinit 25 de ani. Ba, mai mult de atât, nu avem nicio scuză pentru eventuala inexistență a răspunsurilor ferme.

În decembrie 1989 am știut cu toții ce ne dorim cel mai mult: LIBERTATEA, sub  toate  formele ei posibile și imposibile. Am spus cu toții și cu aceași fervoare că dorim libertatea individului, libertatea comunităților de toate tipurile, libertatea țării noastre și a tuturor națiunilor care ne înconjoară, pentru că vrem să trăim în pace.

Dar ce fel de libertate am ajuns să avem? Care este noțiunea de libertate pe care poate s-o aibă generația tinerilor de 25-30 de ani?

Să ne gândim oare la libertatea micilor întreprinzători care, dorind să meargă pe cont propriu, și-au deschis o mică afacere care este sufocată de multitudinea taxelor și impozitelor?

Ne mai putem gândi și la libertatea din sistemul educațional în care elevii au dreptul să nu știe programa conform căreia va fi organizat examenul de capacitate sau bacalaureatul din cauza deselor schimbări de reguli.

Dar ne putem referi şi la libertatea tinerilor de a pleca din ţara lor dacă nu sunt mulţumiţi cu ceea ce poate oferi patria lor.

Sau să alegem mai degrabă libertatea statului de a renaţionaliza imobilele care au fost retrocedate, sau cea a funcţionailor care au aplicat legea şi acum sunt consideraţi infractori?

Mai avem la îndemână și libertatea comunităților minoritare care au drepturi de multe ori doar pe hârtie, acestea nefiind respectate și aplicate nici măcar de instituțiile statului.

Sau, eventual, putem să ne referim la libertatea acelui conducător auto din România care poate să aleagă un bilet de avion la suprapreț ca să ajungă în timp util în celălalt capăt al țării, fiidcă autostrăzi nu există.

Și, într-un final, putem alege și libertatea care stă la baza viitorului nostru: cea a mamelor care au dreptul să nască, dar care nu sunt la fel de norocoase și în privința creșterii copilului, fiindcă nu există servicii sociale potrivite, iar din această cauză mamele vor pleca lăsându-şi copii în ţară.

Oare acestea sunt noțiunile de libertate pe care dorim să le aibă femeile tinere și bărbații tineri care tocmai au împlinit 25 de ani?

Trebuie să ținem cont de faptul că această generație are un atu deosebit de important: nu are experiența comunismului, nu are amintiri din acea epocă. Ei nu au legătură directă cu greaua moștenire din acea eră, cu prejudecățile și stereotipurile de tot soiul.

Trebuie să spunem și faptul că într-un singur aspect important așteptările acestor tineri nu se deosebesc de cele ale categoriilor mai în vârstă ale societății.

Ei toți așteaptă același lucru din partea noastră:  CONSECVENȚĂ, adică fapte bine gândite, pași făcuți cu tâlc și cu luare aminte.

Dacă privim lucrurile îndeaproape, putem vedea că marile noastre probleme rezultă din faptul că în spațiul public, și cu atât mai mult pe plan politic, după 25 de ani, nu există gândire pe termen lung, nu există predictibilitate, nu există strategii în domeniile importante ale vieții noastre de zi cu zi, ne lipsesc și scopurile precise pe un orizont de timp mai lung.

Am avut două deziderate majore de acest fel până în 2007: aderarea și integrarea în structurile euro-atlantice, respectiv în Uniunea Europeană. După atingerea acestor ținte clare, parcă ne-am pierdut avântul, parcă nu mai avem deziderate comune.

Poate este ultimul moment pentru efortul nostru comun de a elabora strategii pe termen lung în domenii esențiale cum este sănătatatea, educația, marile proiecte de infrastructură, agricultura și drepturile minorităților, un pact interetnic care să asigure stabilitate și pace socială. Strategii la care să consimtă toate formațiunile politice parlamentare și care să conțină măsuri necesare, predictibile și concrete la care să se raporteze societatea și care să nu fie schimbate la colțul mesei, de la o zi la alta, odată cu schimbările de orice natură la nivel guvernamental.

Fiindcă am putut observa de atâtea și atâtea ori în acești ani că schimbarea de putere în România este sinonima haosului amuzant, pealocuri cu accente dramatice.

Această lipsă a predictibilității induce un sentiment permanent de nesiguranță,  o lipsă acută de încredere față de actorii politici, iar între timp țara devine tot mai goală, pierdem forța de muncă, materia cenușie și viziunile inovative,  inteligente care ar putea adăuga valoare, ar putea sluji la dezvolatarea societății noastre.

Iar dacă şi tinerii de azi își pierd interesul față de deciziile importante pentru viața lor, atunci viitorul acestei țări este destul de sumbru colorat, vom rămâne la periferia lumii dezvoltate.

Nu trebuie să fim naivi și să credem că oamenii se așteaptă la MINUNI din partea noastră.

Dar dacă nu suntem în stare să le spunem lucrurilor pe nume, nici măcar în momentele de răscruce, nu putem să le explicăm celor care ne-au votat că alăturarea unei măsuri greșite altei măsuri greșite nu înseamnă decât că mergem necontenit într-o direcție nepotrivită, dacă nu suntem capabili să le explicăm de ce sunt necesare câteodată deciziile nepopulare, atunci vom continua să pierdem împreună până la nesfârșit.

Nu trebuie nici să creăm iluzia permanentă că am fi niște mici făptuitori de minuni care au o soluție la purtător chiar și pentru problemele care nu pot fi soluționate pe moment.

Îngăduiți-mi, să vă sugerez o altă optică și să mă întreb retoric: oare nu ne-ar fi tuturor mult mai ușor dacă statul și instituțiile lui nu i-ar trata pe cetățeni şi comunităţi întregi ca pe niște copii care nu pot decide ce e rău și ce e bine pentru ei?!

Eu cred că ar fi mult mai simplu dacă respectul reciproc ar guverna acestă relație între stat și cetățean. Dacă ne-am aștepta la respect doar în virtutea respectului oferit, dacă ne-am aștepta la încredere în schimbul încrederii pe care o arătăm, dacă am avea pretenția interesului doar dacă noi manifestăm un interes permanent.

Acestea sunt câteva dintre valorile și principiile solide în care Uniunea Democrată Maghiară din România crede de 25 de ani.

Noi am învățat că în minuni putem crede doar în preajma sărbătorilor, iar în viața de zi cu zi minunile sunt acelea pe care le-am văzut deja puse în practică.

Știm foarte bine câtă muncă necesită fiecare minune prin care comunitatea maghiară pe care o reprezentăm poate fi cu un pas mai aproape de standardele europene în materie de drepturi garantate minorităților.

Suntem singura formațiune politică din România care, de 25 de ani, are același program politic, aceași denumire, același logo și aceleași scopuri precise. Ceea ce nu înseamnă că suntem demodați și incapabili de reînnoire. Înseamnă doar că știm ce vrem, știm ce ne dorim pentru viitorul comunității noastre și cum ne imaginăm viitorul nostru împreună în această țară.

De două decenii și jumătate UDMR dă glas dezideratelor specifice ale maghiarilor în forurile și instituțiile democratice din țară și peste hotare. Am fost partenerii și promotorii aderării și integrării României în NATO și Uniunea Europeană. Ne-am însușit deja de la începuturi valorile europene, principiile statului de drept, credem în instituțiile democrației, într-o societate liberă, în economia de piață, în drepturile comunitare, în libera utilizare a limbii materne, într-un sistem instituțional al diferitelor tipuri de autonomie, într-o societate civilă activă și independentă, într-un stat al bunăstării tuturor cetățenilor. Am fost întotdeauna adepții democrației parlamentare și am folosit doar calea dialogului cu populația majoritară, chiar și atunci când am avut opinii adverse cu reprezentanții acesteia.

Este un privilegiu și o imensă onoare faptul că cei care ne critică, ne contestă sau ne ponegresc de ani de zile și vor să ne desființeze prin lege, ne reproșează doar consecvența, și dorind să ne vorbească de rău, de fapt, ne vorbesc de bine, doar că își formulează puțin mai complicat şi mai tranșant complimentele.

Pomitem să fim la fel de consecvenți, de încredere, la fel de predictibili și cu simțul respectului pentru cuvântul dat, fiindcă suntem convinși că doar astfel putem da o mână de ajutor pentru fundamentarea statului de drept, doar prin aceste principii solide putem sluji întărirea instituțiilor democratice din România.

Privind spre viitorul nostru comun în această țară, în ziua în care aniversăm prăbușirea unei dictaturi, cea a comunismului naţionalist, credem că este necesară o altă „dictatură”. Cea a respectului reciproc. Este nevoie de o „tiranie” a încrederii instaurate zi de zi în relația cetățenilor cu instituțiile statului, o căutare a soluțiilor prin care această țară poate prospera, o gândire strategică care duce la o viață mai bună și la munca bazată pe proiecte concrete în folosul nostru, al tuturor.

UDMR dorește să fie parte în această construcţie, laolaltă cu toate forțele politice, pentru ca toate femeile tinere și toți bărbații tineri care tocmai au împlinit 25 de ani împreună cu democrația noastră, să aibă o licărire de speranță că valorile pentru care semenii lor s-au jertfit în decembrie 1989 vor fi consolidate, că roata istoriei nu se va întoarce, că nu vor avea experienţa pe care au avut-o părinţii şi bunicii lor înainte de 1989.