Azi va trebui să dau seamă de rezultatele ultimilor patru ani, de sarcinile pe care mi le-am asumat şi de ceea ce am realizat din cele asumate. Dar nu-mi voi putea permite să mă cramponez de trecut; nu voi putea pretinde că sarcina mea se încheie după prezentarea acestei dări de seamă. Va trebui să vorbesc deopotrivă despre prezent şi, mai ales, despre viitor. Faptul că voi candida pentru un nou mandat de preşedinte motivează această intenţie. Consider că dezbaterea politică pe care o vom purta va trebui să abordeze atât trecutul şi prezentul, cât şi viitorul Uniunii. Sarcinile pe care trebuie să le îndeplinim şi provocările la care trebuie să răspundem se referă la viitor; soluţiile problemelor se referă aidoma la viitor, nu la ziua de azi şi nici la cea de ieri.
Promisiunile pe care le-am făcut în februarie 2011 la Oradea şi – bineînţeles – mediul socio-politic în care am trăit și am muncit pentru a obține anumite rezultate reprezintă punctul de pornire în evaluarea realizărilor ultimilor patru ani.
Cu patru ani în urmă am spus că procesele decizionale din cadrul Uniunii necesită echilibru, solidaritate şi proporţionalitate. Prin reorganizarea Prezidiului şi a Consiliului Permanent am lărgit sfera comunităţilor maghiare reprezentate în cadrul procesului decizional astfel încât fiecare dintre acestea să poată lua parte la pregătirea şi luarea deciziilor.
Am inclus reprezentanţii organizaţiilor de tineret şi a grupurilor de opinie. Am înfiinţat organizaţia de femei. Prin reorganizarea Consiliului Naţional al Primarilor şi Consilierilor UDMR am asigurat un cadru de funcţionare, care nu numai că a favorizat elaborarea de strategii pentru fiecare regiune în parte, dar a creat şi posibilitatea ca Uniunea să-şi sporească influenţa politică şi să ia parte la luarea deciziilor cotidiene, sporind astfel responsabilitatea pe care şi-a asumat-o Uniunea. Prin crearea Consiliului Autonomiei Culturale am consolidat parteneriatul cu sfera civilă cu care am iniţiat o relaţie de parteneriat dinamică, fapt dovedit fără echivoc şi de elaborarea mai multor strategii sectoriale.
La începutul mandatului meu prezidenţial, am afirmat că în scopul atingerii obiectivelor noastre vom continua să facem uz de mijloacele democraţiei parlamentare. Am promis dialog cu partidele democratice româneşti, atât cu partidele membre ale familiei politice din care face parte Uniunea, cât şi cu cele cu care nu suntem înrudiţi din punct de vedere ideologic. Această situaţie nu s-a schimbat şi nici nu trebuie schimbată. Am ştiut că vor exista divergenţe marcante şi se vor isca anumite controverse. În plus, am şi constatat acest lucru. Dar nu ne-am retras niciodată, ci dimpotrivă ne-am asumat reprezentarea intereselor comunităţii maghiare în orice situaţie şi fără a precupeţi vreun efort.
Sunt prezenţi astăzi liderii tuturor partidelor politice. Acest lucru dovedeşte – în pofida zvonurilor răuvoitoare, sau mai exact dovedeşte înainte de toate – că suntem consideraţi parteneri serioşi, de încredere atât în situațiile în care trebuie să decidem chestiuni de importanţă naţională sau probleme generale ale societăţii, cât şi în situațiile ce privesc minoritatea maghiară ce numără aproape un milion și jumătate de suflete. Le mulțumim celor prezenți pentru încrederea acordată!
Cu patru ani în urmă am promis că vom clarifica relația noastră cu guvernul maghiar și cele două partide de guvernământ: FIDESZ (Uniunea Tinerilor Democraţi) şi KDNP (Partidul Popular Creştin Democrat). Am înfăptuit acest lucru şi astăzi putem afirma fără șovăială că suntem consideraţi parteneri cu care guvernul maghiar schimbă opinii în problemele politicii naţionale și, dacă este nevoie, poate forma front comun.
În ceea ce priveşte politica externă putem spune că în ultimii patru ani ne-am asumat un rol proactiv în cadrul Partidului Popular European şi prin intermediul reprezentanţilor noştri în Parlamentul European, în diferitele organisme ale Consiliului Europei şi în FUEN (Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene) – organizaţie care reuneşte majoritatea minorităţilor etnice, naţionale şi lingvistice autohtone europene şi care are astăzi un vicepreşedinte delegat de UDMR. Împreună am demarat iniţiativa cetăţenească ce vizează elaborarea unei legislaţii referitoare la protecţia minorităţilor, la nivel european. Prin intermediul documentului depus, numit Minority Safe Pack, am generat o solidaritate la nivel european în rândul minorităților: de la Marea Nordului şi ţărmurile Oceanului Atlantic până la Marea Mediterană. Prima tentativă nu a fost încununată de succes, dar nu vom ceda.
Cu ocazia Congresului Partidului Popular European, care a avut loc la Bucureşti, acest europartid a inclus pentru prima dată în programul său un capitol referitor la minorităţi. Iniţiativa ne-a aparţinut. În plus, cu prilejul Congresului ţinut la Dublin anul trecut, am propus includerea unor principii şi obiective similare în programul cu care partidul a concurat la alegerile europarlamentare.
În ceea ce priveşte munca depusă în ultimii patru ani, le datorez mulţumiri şi calde aprecieri colegilor mei: liderilor care conduc diferitele organizații ale Uniunii, membrilor grupurilor parlamentare, persoanelor care ne reprezintă la nivelul autorităţilor locale, colaboratorilor din cadrul Secretariatului General, al Cabinetului Vicepreşedintelui Politic şi Prezidiului şi celor care lucrează în organizaţiile locale şi teritoriale/judeţene; de asemenea, grupurilor de opinie, Conferinţei Tineretului Maghiar din România (CTMR/MIÉRT) şi Organizaţiei de Femei, precum şi sutelor de voluntari a căror muncă asiduă contribuie la forţa şi prestigiul Uniunii.

Stimaţi Delegaţi, Doamnelor şi Domnilor!
Trebuie să vorbesc şi despre guvernare, căci în decursul mandatului meu de patru ani am făcut parte din două coaliţii guvernamentale. Ambele perioade au făcut subiectul multor analize, inclusiv interne.
Prima coaliţie a fost cea condusă de Partidul Democrat-Liberal. În legătură cu aceasta trebuie amintite două aspecte. În primul rând am reuşit să împiedicăm implementarea unei reforme teritorial-administrative, care ar fi dezavantajat extrem de mult comunităţile maghiare din Ţinutul Secuiesc şi din Regiunea Partium, fiindcă le-ar fi privat de drepturile decizionale adminsitrative de care beneficiază. Această „istorioară” relevă faptul că, în situaţia noastră aparte, de minoritari, câteodată şi împiedicarea unor măsuri poate fi interpretată ca un succes.
Cel de-al doilea eveniment se leagă însă de căderea guvernului. Degeaba am adoptat o lege bună a învăţământului, dacă liderii de etnie română ai Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş (UMFTM) nu au aplicat-o. Am făcut tot posibilul în cazul unei probleme specifice comunităţii maghiare. Am forțat adoptarea unei hotărâri de guvern care obliga instituția respectivă la aplicarea legii. Prin urmare, opoziția a depus o moțiune de cenzură care a condus la demiterea guvernului.
Din ambele cazuri se pot trage mai multe învățăminte, cel mai important fiind faptul că am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru apărarea intereselor comunității maghiare. Și așa și este corect: aceasta este principala noastră sarcină. A fost atunci, este și acum și va fi și în viitor.
Am guvernat aproape zece luni împreună cu Partidul Social Democrat – până în momentul în care am ajuns la concluzia că în condiţiile date nu merită să continuăm această colaborare. Primul conflict a fost cel referitor la cazul documentului numit Minority Safe Pack, când guvernul – prin ministrul de externe – a formulat o opinie divergentă de cea susţinută de mine, viceprim-ministrul guvernului şi unul dintre iniţiatorii documentului în cauză.
Ca urmare a evenimentului relatat, am demisionat, fiindcă am considerat că problema minorităţilor este mai importantă decât deţinerea unei funcţii guvernamentale. Sunt convins şi astăzi că am procedat într-o manieră corectă. După cum şi rămânerea UDMR la guvernare a fost o decizie corectă. Faptul că această situaţie a durat doar câteva luni, are nenumărate cauze, pe care le-am arătat deja.

Stimaţi Delegaţi, Doamnelor şi Domnilor!
Rezultatele electorale reprezintă măsura succesului politic. În decurs de patru ani am participat la patru alegeri. Fiecare dintre aceste curse electorale a fost importantă, dar din motive diferite; şi cu ocazia fiecăreia am obţinut rezultate bune.
Am participat la alegerile locale din anul 2012 deja ca partid de poziţie. Competiţia intraetnică a fost acerbă pentru că au concurat trei forţe maghiare, dar cu toate acestea am obţinut mai multe posturi de primar în comparaţie cu alegerile precedente. Am suferit şi pierderi, dar acestea reprezintă o motivaţie în plus pentru alegerile din anul viitor.
Alegerile parlamentare din anul respectiv au decurs în condiţii total diferite faţă de cele precedente. Aventurieri politici au periclitat prezenţa parlamentară a comunităţii maghiare din Transilvania numai cu scopul de a îngenunchea Uniunea noastră. Nici ei nu au reuşit acest lucru.
Anul trecut am reuşit să ne menţinem prezenţa şi în Parlamentul European obţinând peste 80% din sufragiile membrilor comunităţii maghiare. În prealabil, am încheiat un acord cu Partidul Civic Maghiar. Nu ne-a fost uşor nici nouă să facem abstracţie de tensiunile și insultele imaginare şi, mai ales, reale acumulate de-a rândul anilor. Dar cred că și ei au simțit la fel. Însă interesele comunității maghiare au exclus periclitarea prezenţei noastre în Parlamentul European.
Maghiarii au dorit să formăm un front comun, iar noi am făcut primii paşi hotărâţi în această direcţie. În afară de acest lucru este nevoie şi de unitatea simpatizanţilor celor două forţe, căci fără ei acordurile sunt incomplete. Deoarece înţelegerea dintre liderii partidelor este insuficientă în lipsa unei opinii unitare ce caracterizează comunitatea în sine. Alegerile prezidenţiale din anul trecut ne-au oferit prilejul creionării unei imagini reale a viitorului atât în ceea ce priveşte comunitatea maghiară, cât şi întreaga populaţie a ţării. Am oferit ca garanţii instituţionale ale păstrării identităţii naţionale a comunităţii maghiare: autonomia regională şi culturală – care nu subminează ţara, ci dimpotrivă, o fortifică.
A fost un prilej foarte bun de a aminti din nou publicului larg, că năzuinţele noastre legitime au demonstrat deja în mai multe ţări europene şi pe plan practic, că reglementarea raporturilor dintre majoritate şi minoritate reclamă nu numai identificarea şi recunoaşterea intereselor mutuale, ci şi eliminarea prejudecăţilor şi construirea încrederii reciproce.

Doamnelor şi Domnilor!
Precum am promis cu ocazia congresului de la Miercurea Ciuc, anul trecut am elaborat şi propus pentru dezbatere publică acel proiect al autonomiei regionale care completează oarecum proiectul autonomiei culturale, elaborat cu ani în urmă.
Nu nutrim şi nici nu am nutrit iluzii. Ca persoane responsabile, nu am avut intenţia de a vinde alegătorilor noştri iluzii. Ştim şi constatăm că societatea românească nu prea înţelege şi nu acceptă momentan această modalitate de soluţionare a problemei minoritare, ce oferă garanţii instituţionale.
Temeri şi prejudecăţi puternice caracterizează societatea – acestea ne-au fost lăsate ca tristă moştenire a ultimilor zece decenii. Numai voinţa noastră nu este suficientă pentru a schimba această stare de fapt. Nici intenţiile şi voinţa noastră nu sunt suficiente pentru a ne înfăptui obiectivele. Trebuie să convingem societatea română că nu vrem să privăm pe nimeni de nimic şi nu avem intenţia de a face rău cuiva. Această sarcină nu poate fi îndeplinită fără sprijinul membrilor majorităţii. În plus, este nevoie de răbdare şi perseverenţă. Însă înainte de toate, trebuie să avem încredere în noi înşine, fiindcă în lipsa acestei baze comunitare solide, în lipsa încrederii solide, ne vom confrunta cu o sarcină dificilă sau chiar extrem de dificilă!

Stimaţi Delegaţi!
Uniunea Democrată Maghiară din România şi-a serbat recent cea de-a douăzeci şi cincea „zi de naştere”. Or, acest lucru este un prilej bun pentru a face un bilanţ sincer, pentru a identifica precis situaţia în care ne aflăm şi pentru a ne face planuri de viitor. Foarte pe scurt: de unde am pornit şi unde am ajuns? A trebuit să începem edificarea societăţii maghiare din România, precum şi cucerirea drepturilor individuale şi colectiv-comunitare aproape de la zero.
Am obţinut drepturi lingvistice în sistemul de învăţământ, în administraţia publică, în sistemul de justiţie şi în viaţa cotidiană. Problema majoră o reprezintă faptul că ne folosim într-o măsură insuficientă de ele; iar faptul că diferitele instituţii ale statului împiedică adesea sau – cel puţin – nu facilitează aplicarea legislaţiei în materie constituie o problemă şi mai mare. Cel mai elocvent exemplu este cazul UMFTM. Am adoptat o lege care prescrie cum trebuie să funcţioneze învăţământul în limba maghiară în această instituţie, dar majoritatea românească din senatul universităţii respective sabotează de ani buni aplicarea legii fără a suporta consecinţele.
Am adoptat legi prin care am redobândit o parte considerabilă a bunurilor care au aparţinut comunităţii maghiare, de exemplu: pădurile care au fost în proprietate colectivă şi imobilele care au aparţinut confesiunilor maghiare. Dar pericolul renaţionalizării este mai mare ca oricând. România s-a angajat să restituie în natură bunurile confiscate în timpul dictaturii comuniste, iar în cazurile în care acest lucru nu este posibil să ofere compensaţii băneşti echitabile. Însă, momentan, constatăm că persoanele care au aplicat cu bună credinţă legea, sunt pedepsite, iar în cazul comisiilor de restituire se aplică principiul culpabilităţii colective.
Să fie clar: credem în continuare în nevinovăţia lui Markó Attila şi suntem întru-totul solidari
cu el. Attila şi-a desfăşurat activitatea ani la rândul în interesul comunităţii maghiare. UDMR s-a angajat să sprijine lupta împotriva corupţiei, dar nu poate nicidecum asista la formularea unor acuzaţii ticluite sub acest pretext.
Am obţinut dreptul de a folosi liber simbolurile noastre naţionale, dar numărul persoanelor care vor să ne priveze într-o manieră de-a dreptul furibundă de această posibilitate creşte pe zi ce trece. Aceste persoane vor să ne confişte drapelele, imnurile şi sărbătorile. Tocmai din acest motiv am propus să cădem la o înţelegere care să stipuleze că drepturile dobândite nu pot fi ştirbite nici prin mijloace administrative şi nici prin adoptarea de noi legi – urmând ca legislaţia existentă să fie aplicată fără excepţie. Am în continuare convingerea că în situaţia de astăzi, care pare incertă, merită să încheiem un asemenea acord majoritate-minoritate, căci acesta ar asigura un prezent predictibil şi un viitor planificabil.
Pentru a putea merge mai departe este nevoie de dialog, de strădania de a ne înţele în mod reciproc. Am fost parteneri predictibili şi de încredere în fiecare etapă a procesului de integrare euroatlantică, pentru că am crezut şi credem în continuare în valorile lumii libere şi democratice. Dar considerăm că este inacceptabil, jignitor şi înjositor ca după 25 de ani de la căderea dictaturii comuniste anumite persoane care au elaborat strategia de securitate publică a ţării să trateze doleanţele juste ale comunităţii maghiare ca fiind surse de pericol, în timp ce aceste doleanţe sunt – de fapt – pe de o parte contemporane cu România modernă, căci înfăptuirea lor le-a fost promisă înaintaşilor noştri în anul 1918, pe de altă parte contemporane cu România liberă, democratică.
Am fundat şi construit şcoli pentru a oferi fiecărui copil de etnie maghiară posibilitatea de a învăţa în limba maternă. Dar astăzi constatăm că – din motive demografice – nu putem susţine fiecare şcoală şi clasă, şi numai o singură şcoală cu predare în limba maghiară se clasează printre primele 100 din ţară. Anul trecut am elaborat, împreună cu partenerii noştri de specialitate, o strategie educaţională care preconizează, pentru fiecare aşezare în parte, deciziile care vor trebui luate în comun în decursul anilor care vin. Astăzi, predarea în limba maternă nu mai este suficientă; obiectivul este asigurarea unui învăţământ de calitate şi transmiterea unor cunoştinţe care să garanteze competitivitatea absolventului. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am propus tuturor partidelor parlamentare un acord care să constituie pe termen lung o bază solidă a politicii educaţionale.
Am convingerea că viitorul comunităţii noastre depinde de calitatea învăţământului de limbă maghiară. Prin urmare cel mai important obiectiv urmărit de UDMR este asigurarea unor cunoştinţe care să garanteze competitivitatea tinerilor maghiari astfel încât părinţii să nu pregete să-şi înscrie copiii în şcoli cu predare în limbă maghiară, iar pedagogii – datorită posibilităţilor profesionale de care vor dispune – să fie capabili să răspundă noilor provocări şi să satisfacă cele mai variate cerinţe.
Fără programul de modernizare al UDMR, intitulat „Construim Transilvania”, localităţile populate de maghiari nu s-ar fi putut dezvolta. Cu toate acestea, numărul persoanelor care consideră că nu ne ocupăm suficient de mult de soluţionarea problemelor economice, de combaterea şomajului şi creşterea calităţii vieţii sporeşte pe zi ce trece.
Am reînnoit în mod continuu organizaţia, am cooptat tineri determinaţi şi de succes. Şi totuşi multe persoane consideră că schimbarea de generaţie nu a avut loc; în plus, constatăm că nu am reuşit să ne adresăm acelor tineri care s-au născut în jurul anului revoluţiei şi au crescut în România de astăzi. Avem sarcina de a ne adresa acestor tineri, care din fericire nu au cunoscut dictatura comunistă şi cărora cuceririle democraţiei li se par fireşti. Trebuie să-i convingem oferindu-le perspective atrăgătoare de viitor.
Noi reprezentăm 85% din populaţia maghiară. Dar formarea partidelor etnice maghiare i-a marcat pe toţi, în special pe aceia care consideră că dezbaterile politice intraetnice sunt un nonsens. Am învins cu ocazia alegerilor din anii trecuţi, dar se pune întrebarea dacă aceste victorii sunt suficiente pentru a ne feri de grijile alegerilor viitoare.
Uniunea Democrată Maghiară din România a fost dedicată unei politici deschise şi cumpătate şi în anii trecuţi, cu toate că în era populismelor şi a demagogiei nu mai rentează să fii realist. Am adoptat un ton calm care ne deosebeşte de ceilalţi actori ai scenei politice româneşti. Obiectivele noastre au fost clare: ne-am străduit să purtăm un dialog şi să ajungem la înţelegere cu partenerii noştri. Nu am luptat pentru favoruri, ci pentru drepturi şi principii. Partenerilor noştri le spunem în mod repetat: noi, maghiarii din Transilvania, nu putem colabora pe termen lung cu cei care nu văd şi nu înţeleg acest lucru.

Doamnelor şi Domnilor, stimaţi Prieteni!
Am participat la mai multe dezbateri publice şi doresc să mă întâlnesc şi în continuare cu cetăţenii.Am fost întrebat cu aceste ocazii care este miza congresului din acest an. Le-am răspuns în felul următor: Congresul de la Cluj, deşi va alege o nouă conducere, nu are nicio miză personală. Nici măcar modificarea statutului nu constituie o miză, şi nu vom scrie un program nou. Adevărata miză este capacitatea noastră de a ne reînnoi maniera în care facem politică.
Reprezentarea politică a maghiarilor din Transilvania sau România este deopotrivă o valoare comunitară şi un interes comunitar. Trebuie să fim capabili să o păstrăm. Iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să ne schimbăm noi înşine.
Constatăm că din ce în ce mai puţini oameni au încredere în politică şi în politicieni. Cauzele sunt lesne de înţeles, dar totuşi inacceptabile. Oamenii nu disting între diverşii politicieni şi lideri. Este un lucru dureros, dar nu trebuie să acceptăm atitudinea de a ne considera identici. Trebuie să putem explica diferenţele dintre deturnarea de fonduri şi restituirea bunurilor bisericeşti. Chiar și faptul că avem o victimă colaterală.
Nagy Zsolt este nevinovat și a fost totuși încarcerat. Trebuie să fim solidari cu el și să transformăm justiția într-o instituție care nu permite astfel de procese inechitabile. Te susținem Zsolt! Sperăm că vei fi liber în curând.
Dacă nu vom fi capabili să explicăm acest lucru, nu vom fi capabili să luptăm pentru dreptatea noastră, iar această situaţie va conduce la o decepţie uriaşă în rândul alegătorilor căreia îl vom cădea victimă şi noi. Trebuie să spunem răspicat: justiţia trebuie să funcţioneze, iar noi sprijinim strădania de a o face funcţională. Dar respingem generalizările şi etichetarea. Vom fi întotdeauna solidari cu cei care au fost nedreptăţiţi. Statul de drept înseamnă lipsa totală a arbitrarului.
După 25 de ani societatea a obosit să mai construiască statul de drept şi democraţia. Istoria ne-a învăţat de nenumărate ori că în cazurile în care democraţia nu funcţionează în mod corespunzător, iar drepturile fundamentale sunt ştirbite, prima care va suferi va fi o minoritate naţională, etnică sau lingvistică. Deci nu trebuie să explicăm de ce este necesar să adoptăm o atitudine fermă în ceea ce priveşte apărarea valorilor democratice. Dar trebuie să identificăm erorile pe care le-am comis pentru a ne putea desfăşura bine activitatea. Politica este înainte de toate o servitute, ea înseamnă servirea comunităţii. Necesită şi mai multă smerenie.
Politica maghiară din Transilvania nu poate exista fără smerenie. Cel care nu înţelege acest lucru şi nu face politică în această manieră, probabil că nu trebuie să desfăşoare în prezent o asemenea activitate. Aceasta este esenţa regândirii şi reformulării Uniunii și a rolului său. Noi nu trebuie să ne redefinim obiectivele şi nici să îmbrăţişăm alte valori, la fel cum nu este necesară nici înlocuirea instrumentelor pe care le avem la dispoziţie. Pur şi simplu este nevoie de modificarea manierei în care facem politică.

Stimaţi Delegaţi!
Centrul de greutate al activității noastre nu trebuie să fie nici Bucureştiul, nici Budapesta şi nici măcar Bruxelles. Centrul activității noastre este și trebuie să fie acolo unde trăiesc maghiari, în locurile în care o comunitate maghiară îşi duce traiul. Trebuie să practicăm o politică apropiată de oameni, care se construieşte în jurul oamenilor, în care emoţiile şi intelectul sunt prezente simultan, o politică ce generează sentimente de simpatie şi oferă un sprijin de nădejde. Noi nu trebuie să vindem iluzii, noi trebuie să oferim speranţe. Noi nu trebuie să câştigăm adepţi, ci trebuie să ne comportăm ca oameni înţelegători, solidari unii cu alţii care descoperă forţa şi rezolvările inerente relaţiei de interdependenţă în care trăiesc.
Astăzi, sarcina noastră principală este clădirea comunităţii. Este nevoie de reînnodarea legăturilor şi pentru acest lucru este nevoie de sinceritate şi multă răbdare. Comunitatea noastră aşteaptă de la noi să ne ocupăm în mod consecvent de reprezentarea intereselor maghiarilor din România, însă ne cere, de asemenea, să ne implicăm activ în toate deciziile care ne privesc, dar şi în cele care se referă la probleme economice, sociale sau chiar la dezvoltarea regională.
Aliaţii noştri vor fi în continuare maghiarii, acei oameni care timp de 25 de ani au susţinut ideea necesităţii de a fi prezenţi în organele administraţiei publice locale, în parlamentul de la Bucureşti, dar şi în Parlamentul European, căci în aceste foruri se iau decizii care ne privesc pe noi. Iar noi, la rândul nostru, trebuie să regândim şi să redefinim maniera noastră de a face politică, vorbele şi faptele noastre, precum şi comportamentul nostru, pentru ca orice comunitate, fie ea una mai mică sau chiar mai mare dintr-o regiune oarecare să ne acorde încredere şi să dorească în continuare să dispună de o reprezentare puternică şi de succes.
Dacă vom fi capabili să ne schimbăm, dacă vom reuşi să practicăm o „altfel de activitate politică”, dacă vom conştientiza cauzele nemulţumirilor şi vom oferi răspunsuri mulţumitoare la întrebările care se pun, sunt sigur că UDMR va putea depăşi şi această situaţie dificilă. Toate acestea depind doar de noi.

Vă mulţumesc pentru atenţie!