"15 martie este sărbătoarea fiecărui maghiar. Sărbătoarea libertății maghiare, ținerea trează și întărirea speranței și credinței potrivit căreia adevărata viață omenească nu poate fi trăită decât în libertate. Pe cei care s-au răsculat împotriva arbitrariului și asupririi, pe cei care au purtat, acum 166 de ani, făclia luptei maghiarilor pentru libertate, i-a mânat în luptă dorința de a pune capăt arbitrariului și împilării, principiul sublim al libertății, credința într-o națiune care se construiește în libertate. Acum, după 166 de ani, ni-i amintim cu mândrie și mărturia noastră de credință este că țelurile lor sunt și țelurile noastre, valorile lor sunt și valorile noastre.

15 martie este sărbătoarea luptei pentru libertate a maghiarilor. Sărbătoarea setei nestinse de libertate. Dar nu doar cea a Revoluției de la 1848, doamnelor și domnilor, distinși prieteni, care sărbătoriți astăzi. Pentru că, deși dintre numeroasele lupte pentru libertate purtate de națiunea maghiară aceasta este, poate, cea mai importantă, în astfel de zile ne aducem aminte, însă, și de anul 1956, ne amintim și de anul 1989, și nu putem uita nici evenimentele tragice din 1990, de la Târgu Mureș. 15 martie este una dintre acele zile care ne învață și, în același timp, ne face să ne aducem aminte. Ne învață că libertatea este cea mai mare comoară pe care o avem și ne reamintește cât de ușor poate fi ea pusă în primejdie.

Anul acesta sărbătorim și suntem cu atenția trează. Celebrăm principiul libertății, îi sărbătorim pe cei care au purtat făclia luptei pentru libertate dar, în același timp, suntem cu atenția trează la dușmanii de astăzi ai libertății. Asta pentru că libertatea, și mai cu seamă libertatea unei minorități, nu este aidoma panglicii de la linia de sosire de pe o pistă de atletism. Nu e ca și cum ai rupe acea panglică o dată și apoi te așezi liniștit, convins că libertatea, o dată dobândită, va rămâne veșnic. Nu ne putem amăgi cu iluzia că țelul pe care ni l-am propus înainte de a ajunge la linia de sosire nu se poate îndepărta de noi din nou, de la o clipă la alta, la o distanță imprevizibilă.  Libertatea este mai degrabă însăși pista de alergare. Ea este drumul către libertate, spre un țel pe care îl atingem doar atunci când luptăm pentru el zi de zi și în fiecare zi, o facem conștienți de faptul că, în ziua următoare, va trebui să o luăm din nou de la capăt. Una dintre forțele motrice ale vieții individuale și comunitare este libertatea, o forță pe care nu au putut-o infrânge nici cele mai întunecate și mai cinice dictaturi și regimuri ale arbitrariului. Libertatea răzbate întotdeauna la suprafață, își găsește calea.

Pentru libertate nu trebuie doar să lupți, ci trebuie și să îți găsești sălașul în ea, să trăiești alături de ea și să te folosești de ea. De 25 de ani, generația noastră învață fără încetare și practică aceste lucruri. Ceea ce ieri părea de neatins, astăzi s-a materializat, însă, dacă nu ne stabilim țeluri noi pentru ziua de mâine, până și rezultatele obținute ieri pot fi puse în pericol. Fiecare epocă, fiecare generație, a avut - și are -  propria sa luptă pentru libertate, de care trebuie să devină conștientă și la care trebuie să participe. Fără riscul de a greși, putem afirma că acest adevăr rămâne valabil și pentru ziua de mâine.

De aceea, pentru mine, 15 martie nu este doar cea mai importantă sărbătoare a comunității noastre. Pentru mine, această zi este și momentul în care trebuie să dai socoteală de faptele tale. Astăzi, nu ne aducem aminte doar de evenimentele de acum 166 de ani și de lupta pentru libertate dusă de tinerii din acel martie. Noi trebuie, în același timp, să facem inventarul ultimului sfert de veac, al celor 25 de ani pe care i-am petrecut împreună după dictatură, al rezultatelor luptei pentru libertate purtată fără încetare în acești ani de comunitatea maghiară din România. În această zi, aș dori să vorbesc despre starea propriei noastre libertăți.

Când trebuie să răspundem la întrebarea dacă astăzi ne bucurăm de mai multă libertate decât acum două decenii, dacă sentimentul nostru de libertate este acum mai puternic, atunci răspunsul este un DA lipsit de echivoc. Trebuie să adăugăm, însă, imediat după acel da, că această libertate nu este  stabilă, acest sentiment al libertății nu este stabil. Dușmanii libertății nu au încetat să existe, ei nu au dispărut, pericolul nu a trecut. În acest domeniu, an de an, unii vor să dovedească faptul că lucrurile încă nu sunt tranșate. Ei vor să dovedească faptul că îngrădirea drepturilor aferente libertății este posibilă și mai vor să demonstreze ceva ce a fost dovedit fals de nenumărate ori de istorie - anume, că dacă unui popor, unui grup de persoane, i se ia din libertate, atunci cei care au făcut acest lucru vor avea mai multă libertate, vor trăi mai bine și mai fericiți. Adevărul acestei afirmații a fost deja infirmat de nenumărate ori de-a lungul istoriei.

În ultima vreme, atacurile îndreptate împotriva comunității noastre au crescut în intensitate și s-au înmulțit văzând cu ochii. Suntem nevoiți să ne luptăm pentru fiecare secție, pentru fiecare școală maghiară, deoarece nu sunt de-ajuns dispozițiile generale potrivit cărora avem posibilitatea de a învăța în limba noastră maternă de la grădiniță până la facultate.

Trebuie să ne luptăm pentru utilizarea limbii materne, pentru inscripțiile bilingve, pentru instituțiile noastre culturale. Iarăși și iarăși, suntem nevoiți să luăm de la capăt lupta pentru păstrarea imobilelor deja redobândite și pentru scoaterea din ritmul lor de melc a proceselor de redobândire împotmolite.

Simbolurile noastre comunitare sunt ținta atacurilor continue din partea celor care nu înțeleg că nici interdicțiile, nici poruncile nu pot smulge din inima unui om cele mai de preț valori ale ființei naționale: limba, cultura, simbolurile. Ei sunt aceia care măsoară, de cele mai multe ori, cu două unități de măsură. Ne spun nouă să renunțăm la identitatea noastră națională, pentru că aceasta nu ar face decât să ne limiteze șansele... Altfel spus, ei se prefac că sunt îngrijorați pentru noi, dar adevărata lor intenție este să ne priveze de libertatea noastră.

Ei sunt cei care ar limita folosirea limbii maghiare la cercul familial, ar transforma-o într-o ‘limbă de bucătărie’ - și, pe de altă parte, sunt revoltați că noua putere dintr-o țară vecină, Ucraina, a suspendat legea pentru folosirea, pe plan regional, a limbilor minorităților naționale.  Noi le spunem acestor oameni să nu măsoare cu două unități de măsură diferite, iar acelor maghiari, români, ruşi, tătari care au fost privați de dreptul de utilizare a limbii materne, le transmitem că suntem solidari cu ei.

Maghiarii așteaptă din partea noastră, a Uniunii Democrate Maghiare din România, să apărăm și să lărgim drepturile noastre comunitare, să menținem unită comunitatea noastră. Sarcina noastră este de a reprezenta interesele și voința maghiarilor și de a acționa pentru respectarea lor, în Transilvania, la București, la Budapesta, ca și la Bruxelles. Pentru Uniunea noastră, siguranța comunității maghiare este lucrul cel mai important. Liderii pe țară și liderii locali ai UDMR  au opus rezistență tuturor atacurilor, pentru a le împiedica reușita și au căutat soluții pentru situațiile conflictuale. Cu toate acestea, trebuie să o spunem cinstit, în multe probleme nu am reușit să găsim soluții, reglementări, până în ziua de astăzi.

În general vorbind, putem afirma că există nu puține legi care garantează drepturile minorităților. Aceste legi, însă, nu sunt respectate întotdeauna și se încearcă necontenit intimidarea noastră.

Vă spun însă vouă, acum, că aceia care își închipuie că nu vom reacționa la tot acest șir de încălcări ale drepturilor, își fac o idee greșită despre noi. Ei nu cunosc comunitatea noastră puternică și unită. Ei nu știu că dacă există o problemă, noi, maghiarii din Transilvania, nu ne ascundem, noi ne asumăm identitatea noastră cu capul sus. Ei nu știu că, atunci cînd se dorește dezbinarea noastră, noi nu ne îndreptăm unii împotriva celorlalți, că noi, maghiarii din Transilvania, strângem rândurile și ne apărăm drepturile ca un singur om. Am învățat acest lucru din istoria noastră, aceasta poate fi și una dintre lecțiile luptei pentru libertate din 1848 rămase valabile și astăzi și asta este ceea ce am învățat și din statutul de minoritate în care ne găsim de aproape o sută de ani. Aceasta este lupta generației noastre pentru libertate, bătălia purtată în fiecare zi pentru drepturile comunității noastre!

Mai este, însă, un lucru despre care trebuie să vorbim.

Obiectivele luptei unei comunități pentru libertate sunt legale atâta vreme cât nu îngrădesc libertatea altora. Și acest lucru trebuie să îl spunem fără înconjur, fără orice echivoc. Sarcina noastră, a liderilor comunității, a politicienilor Uniunii, este de a convinge majoritatea că dorim să fim liberi nu împotriva lor, ci pentru noi.

Nu dorim să îngrădim libertatea nimănui, nu vrem să lipsim pe nimeni de drepturi de libertate. Credința noastră este că dacă noi ne simțim liberi, dacă simțim că ființa noastră națională este în siguranță, atunci și ei vor fi mai liberi și mai bogați. De asemenea, trebuie să învățăm și noi că nu ne putem permite să ne odihnim, mulțumiți de sine, ci trebuie să ne fixăm întotdeauna noi țeluri și să acționăm pentru atingerea lor.

Libertatea înseamnă, însă, și spirit de răspundere. De aceea, trebuie să avem curajul să spunem nu oricărei forme de extremism, pentru că ideile extremiste au dus întotdeauna la oprimare, la despotism, la exterminarea celuilalt. Ceea ce dorim noi, însă, este să putem asigura o viață mai bună și mai liberă maghiarilor din România, atât individual cât și comunității ca un întreg. În acest scop sunt eforturile noastre, pentru asta luptăm, împreună, de 25 de ani!"